Dragobete

DRAGOBETE – LEGENDA

Pe 24 februarie sărbătorim iubirea în stil românesc. Dragobetele este un obicei 100% românesc și marchează nu doar dragostea românilor, ci și începutul primăverii, fiind similar sărbătorii de Valentine’s Day sau sărbatorii Sfântului Valentin. Sa vedem însă istoricul și legenda lui Dragobete.

Vorbim despre o tradiție străveche … Încă din cele mai vechi timpuri, această zi de Dragobete a fost sărbătorită de către toti cei care se iubeau sau doreau să aducă dragostei o anumită semnificatie.
Dragobete este cunoscută și sub numele de “Ziua Indrăgostiților”, “Cap de primăvară”, “Logodnicul păsărilor” sau “Nas cosmic”.

Legenda spune că Dragobete era fiul Dochiei, era zeul dragostei și al bunei dispoziții. Acestă mai era numit “Cap de Primăvară” sau “Cap de Vara” și era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romană și cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
Un alt nume al Dragobetelui era Navalnicul, fiind perceput și reprezentat ca un fecior frumos și extrem de iubăreț, care le făcea pe tinerele fete să-și piardă mințile. Vorbim despre un fel de Zburător … Se spune că el a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu același nume.
La daci, era zeul care oficia la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În mitologia greacă, păsările erau privite ca mesagere ale zeilor. “Pasăre” în greacă înseamnă “mesaj al cerului”. În decursul timpului, această tradiție s-a răspândit și la oameni.

Sarbatoarea de Dragobete se ține la 24 și 28 februarie sau la 1 si 25 martie. De Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc” în acestă zi. Circulă vorba că Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții. Astfel, de ziua lui se făceau petreceri, iar de acolo porneau, de multe ori, viitoarele căsnicii. Dupa modelul zburătoarelor, fetele și băieții se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiți de-a lungul întregului an. Dacă vremea era favorabilă, ei se adunau în cete și ieșeau la pădure hăulind și chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii: ghiocelul și brândușa. Din zăpada netopită, fetele își făceau rezerve de apă cu care se spălau la anumite sărbători din timpul anului.

Exista credința ca, pe 24 februarie, păsările nemigratoare se strâng în stoluri, își construiesc cuiburi și se împerechează. Cele care nu reușesc să facă acest lucru rămân fără pui până anul viitor. Această tradiție s-a răspândit cu timpul și la oameni. Fetele și băieții se intâlneau, își alegeau perechea sau pur și simplu își declarau dragostea pentru că astfel erau protejati întregul an de puterea și binecuvântarea Dragobetelui. În unele zone se povestește chiar despre “goana din ziua de Dragobete”.
La sat, fetele și flăcăii se adunau la ora prânzului, iar tinerele porneau în fugă câtre casele lor urmărite îndeaproape de băieți. Aceia care reușeau să-și prindă din urmă persoana iubită le puteau fura acestora o sărutare pecetluindu-și astfel legământul în fața tuturor. Din acest motiv încă mai circulă zicala “Dragobete sărută fetele!”.

Dragobete este asociat cu imaginea bărbatului tânăr și curajos. Pare sa fie un adevarat Fat-Frumos. Obiceiurile străvechi mai spun și că pe 24 februarie oamenii își aranjau casele pentru a face o primire frumoasă pentru “zeul iubirii”, care venea alături de zânele încărcate de daruri de iubire. De asemenea, toți cei din gospodărie căutau să nu-l întâmpine pe Dragobete fără o persoană alaturi fiindcă, în caz contrat, ei erau sortiți să mai aștepte încă un an până cand aveau să își găsească perechea.
Sarbatoarea de Dragobete vestește venirea cu repeziciune a primăverii, iar „ziua ieșirii ursului din bârlog” face parte din categoria unei alte simbolistici a acestei sarbarori. Odată cu 24 februarie întreaga natură răsună a veselie, păsările își luau zborul, copacii încep să înverzească, ziua se mărește.
Ce poate fi mai minunat? Putem zice că vine primăvara, anotimpul renașterii si al iubirii …